Pentru a putea defini un lucru, avem nevoie de doua principii: Forma si sens.
Pentru a afla care e forma unui obiect, ne intrebam, cum arata?
Un bec este constituit dintr-o infasurare de wolfram, situata in vid inconjurat de un mediu sticlos. Asta ar fi forma.
Iar atunci cand vrem sa aflam sensul unui obiect ne intrebam, de ce exista?
Un bec este un obiect care ofera lumina, folosit de om pentru a nu fi constrans de lumina solara cu scopul de a fi mai productiv. Asta ar fi sensul.
Pentru intelegerea pe deplin a unui obiect avem nevoie de ambele fete a monezii.
Asa stau lucrurile cu toate obiectele. Cand te gandesti la un obiect, te gandesti la cum arata, si la ce ai putea sa faci cu el.
Fiecare obiect arata diferit, insa ca si sens, au un element comun. Toate au ca scop facilitarea intr-o anumita masura a unei anumite functii umane. Obiectele exista pentru ca omul le-a creat, pentru a-i fi lui mai bine, intr-un fel sau altul.
Asa se intampla lucrurile cand vine vorba de obiecte. Insa cand vine vorba de fiinte vii lucrurile sunt mai complicate. Cum definim o fiinta vie? Stim cum arata, insa, de ce exista ea?
Acum un an am scris o postare pe blog in care argumentam ca fiintele vii exista pentru a se reproduce. Scopul fiintei vii e sa isi propage genele. Insa acum ma indoiesc.
De ce se reproduce o fiinta vie? De ce "ar vrea" sa isi imparta genele? Perceptia mea trecuta era determinata de o incapacitate de analizare extra-umana a procesului. Atribuiam speciei si evolutiei un fel de gandire, o capacitate de a lua decizii specifica unei fiinte inteligente.
Insa reproducerea nu e ceva magic, folosit in vreun mod inteligent de evolutie. Reproducerea poate fi explicata simplu, logic si statistic.
Sa presupunem ca initial, de demult, inainte sa existe viata, a aparut o "celula" care nu se putea reproduce. A trait ea ce a trait, apoi a murit. the end. no life
Insa sa ne gandim ca a aparut o alta celula, ce avea "feature-ul" de a se reproduce. Din nenumarate incercari, elementele chimice au ajuns sa se distribuie in asa fel incat, au putut sa se divida. Apoi celulele divizate au inceput la randul lor sa se divida..s.a.
Dupa ceva timp, una din celule a suferit o mutatie. Pe langa ca avea gena initiala de reproducere, a devenit capabila sa sintetizeze si alte produse chimice. A reusit sa se hraneasca mai usor. hranindu-se mai usor, a supravietuit mai mult. Supravietuind mai mult, s-a reprodus mai mult, si au ajuns sa fie mai multe celule care sintetizau substanta chimica decat celule ce nu o faceau, ca in final toate celulele sa o faca.
Pe acest principiu, celulele evoluau random. daca mutatia asta random oferea sanse de hranire/ siguranta mai mari, statistic se reproduceau mai mult, si ajungeau sa influenteze populatia de celule. Celulele alea banale, nu se chinuiau sa se reproduca. Nu isi dedicau toata energia pentru a o face, ci pur si simplu o faceau. O faceau pentru ca celula initiala a avut "feature-ul" asta, iar deoarece, "featur-urile" lor aditionale, le ofereau o viata mai lunga au putut prin reproducere sa influenteze specia.
Asadar fiintele vii nu au ca scop reproducerea. Reproducerea e o consecinta statistica a evolutiei. Un feature care s-a perpetuat matematic si logic. Fiintele nu au scop. Oameni nu au scop. Viata nu are scop. Neavand un scop, ci doar o forma viata nu poate fi definita.
