Poker

     Afară tună și geamurile luminează la interval de câteva secunde, ca un stroboscop stricat. Fumul iasă din țigara mea unduindu-se într-un dans cu aerul. Mă uit din nou la cărți, 10 de treflă și J de romb. Fața mea rămâne fixă, respirația nu trădează nimic. “Plusez cu încă 3 luni” îi spun după ce beau o gură din ceașca albă de cafea.

      Se uită la mine printre ochelarii de soare, pălăria Îi se ridica puțin și un mic zâmbet îi apare pe chip. Camera luminează mai mult de data asta, și îi văd clar dinții galbeni în timp ce spune relaxat fără să se uite la cărți :”Platesc”. Vocea lui e mai mult o șoaptă, dar îl aud bine,tunetele se opresc iar vântul nu mai bate atunci când spune ceva.

      E îmbrăcat într-un costum negru "tom ford", iar pălăria e tot neagră, la fel ca ochelarii. Își aprinde o țigară în timp ce așteptăm să se dea flopul. Trage adânc din ea, ca și cum nu ar mai fi fumat de ani buni și acum e bucuros că are ocazia. Fumul scos îi înăbușe față și se ridică spre becul de pe tavan ce dă o lumina portocalie, difuză.

 ---As 10 3, nu are nici o reacție. Cu 10-le meu sunt slab, dar sunt deja 6 luni în joc, voi încerca să fur potul. “Plusez 5 luni” îi spun eu aprinzându-mi un dunhill de la precedenta țigară. Își mângâie bărba și se joacă cu fisele. Liniștea mormântala e întreruptă doar de zgomotul ritmat al fiselor amestecate pe masă.”Platesc” sec, fără expresie. Un “platesc” care mă duce cu gândul că joacă “slow-play” lăsându-mă pe mine să pariez că în final să întoarcă asul.

 ---As, eu am doua perechi, iar după cum a jucat până acum, el a prins  “bucatile”. Mai încerc un bet, încât să îi las impresia că asul e la mine. “Plusez 1 an jumate” spun, aruncând fișele . “Arunci cam puternic cu banii, încerci cumva să mă sperii să ies din pot? Îmi spuse el zâmbind.”platesc”

 ---10, am nimerit "fullul" dar dacă el are asul cum cred eu că îl are sunt pierdut. ”Plusez 5 ani”. Zgomotul fiselor din mână lui se oprește, mâna de pe bărba îi stă pe loc. L-am pus pe gânduri. Inima vrea să îmi iasă din piept iar respirația vrea să o ia razna. Mă controlez cu greu. “Pariezi 5 ani, într-un pot de 4 ani”? Îmi spuse el în timp ce își reluă amestecatul fiselor. “Pare disperat din partea ta..All-in, dacă câștigi ești liber, dacă nu viața ta e a mea” spuse el în timp ce se ridică de pe scaun. Din spatele sacoului îi ieși coada, iar când și-a dat pălăria jos, coarnele i-au ieșit la iveală. Fix în acel moment Cerul parcă plângea iar afară vântul porni furibund. Diavolul.

      Mi-am mușcat limba pentru a îmi controla emoțiile. Vântul bătea din ce în ce mai tare iar copacii stăteau să se rupă. Becul pâlpâia iar el stătea în picioare, rezemat cu mainiile de masă așteptând.

      Logica îmi spune că a jucat asul, rațiunea îmi spune să cedez și să arunc cartiile, frică. Doar că pentru a-l învinge pe diavol la jocul ăsta de cărți, trebuie să lupt contra-rațiunii, contra fricii, contra logicii. E singura șansa de a câștiga lupta asta..

      Cu vocea tremurândă, mă ridic în picioare îmi aprind o țigară și îi spun încercând să par arogant și curajos. “Platesc”

      Vântul se oprii, iar lumina haotică a stroboscupului fu înlocuită de una constantă, ieșise soarele. O căldură moale mă pătrunse și simții o stare de euforică împăcare.

      “Felicitări”, spuse el aruncând cartiile și ieșind nervos din cameră.

      Da! Câștigasem, eram liber! În timp ce mergeam spre cuier să îmi iau sacoul dau peste cartiile aruncate de el. Curiozitatea mă copleși așa că ridic cartiile să mă uit…

 As As.

Noi 3 pe o insulă pustie

       Azi am găsit un caiet din clasa a 3-a. Răsfoindu-l am descoperit prima compunere scrisă de mine vreodată. Așadar, fără corecturi, fără adăugiri, exact cum am scris-o acum 10 ani.

      Eu cu Gratian și Andrei suntem pe o navă de croazieră, când a apărut o ceață densă ce-o puteai tăia cu cuțitul. Imediat a apărut furtună. Valurile de zece metri ne duceau în larg și nu puteam sări în apa pentru că era plină de rechini. Dintr-o data cerul s-a întunecat și nava s-a rupt în două.

       Eram toți în comă. După ce ne-am trezit, mi-am adus aminte că eram profesor de știință, Gratian astronaut și Andrei bucătar la un restaurant. Eram pe o insulă. Pe hartă nu arată nimic.

      Trebuia să găsim adăpost pe timp de noapte. Eu cu Gratian am construit o casă din palmieri. Am făcut acoperișul din frunze de palmieri și am izolat găurile cu nisip amestecat cu apă.

      Eu fiind profesor de știință am construit un televizor la care am folosit: cablul l-am înlocuit cu tulpina floriilor, l-am conectat la radiou pentru energie electrică și antena de la radio pentru conectarea la satelit. Am făcut foc din două lemne frecate.  Dimineața când ne-am sculat ne era sete.

      Eu am luat o folie neagră și-am pus apa pe ea. După jumătate de oră soarele a dizolvat sarea și a făcut apă dulce. Dar ne era și foame. Am făcut o suliță cu care am vânat pești, am prins vreo zece. Andrei a mâncat opt, eu unu și Gratian unu. Aveam nevoie de un gps. Prima mea încercare să-l construiesc a fost cu aceste lucruri:  Radioul, am folosit niște componetente, dar nu am reușit niciodată. Nici să construim o navă cu care să ne întoarcem în România, țara noastră nu am reușit.

      Am construit aparatele de avertizare pentru a ne lua de acolo dar chiar atunci, o caracatiță uriașă a venit și ne-a mâncat aparatele. N-aveam nici o șansă fără arme și atunci mi-am adus aminte de suliță. Am fugit repede să iau sulița dar caracatița  mă ajungea din urmă. În cele din urmă am ajuns să iau sulița și am aruncat cât am putut de tare dar nu avea nici un efect. Acum singura noastră șansă era să fugim până caracatița făcea stop cardiac. Și am fugit câteva ore dar nu mai puteam fugi. Andrei a leșinat de la atâta fugă și nici noi nu mai aveam mult de așteptat până să leșinam. Dar caracatița nu avea nimic. Eu eram gata să leșin când am sărit în spatele ei și i-am rupt gâtul. Aveam acum ce mânca dar trebuia să l trezim pe Andrei.

      A 4-a zi ne-am trezit într un ceaun negru și mare. Gratian credea că sunt extratereștrii și a spus:

 -Ia gu ti hău fay! Dar ei nu înțelegeau. Gratian din nou:

 -Ia gu ti hău fay! Dar ei nu pricepeau nimic. Apoi vine șeful tribului și spune:

 Cumba cumba cumba.

      Acum noi nu priceam. Dar într-un târziu am înțeles că o să ne mănânce. Cu toți ne gândeam cum să scăpam. Andrei a venit cu ideea să țipăm. A fost bună idea și am pus-o în practică dar nu avea cine să țipe. Ne certăm noi când deodată Andrei țipă. Toți canibali au fugit și s-au speriat de sunet. Am scapat dar nu stiam drumul

Pana la urma l-am gasit si a trecut un avion care ne-a dus acasa

Aceasta intamplare nu o voi uita niciodata.