Aventuriile lui Cătălin Botezatu

 1.COȘMARUL

      Cătălin se trezi imobilizat pe un scaun vechi de lemn. Legat la mâini și la picioare el analiză imprejurimiile pentru a-și da seama unde se află. Ochii îi se ajustară rapid cu întunecimea subsolului și după aranjamentul teviilor de scurgere își dădu rapid seama că se află în subsolul SRI. Probabil a fost demascat.

      Timp de atâția ani masca care și-a creat-o a reușit fără greș să îi ascundă adevărata identitate. Spion Kgb. Alegând să se dea drept o personalitate publică, avea acces la societatea înaltă de unde putea sustrage informații prețioase despre latifundiarii țării, informații care mai apoi urmau a fi folosite împotriva acestora.
 O ușă se deschide și un agent chel îmbrăcat la costum se îndreaptă și se oprește în fața lui Cătălin. Recunoaște Cataline! spuse el înainte de a-i aplica o directă în maxilar. Cătălin nu clinti, nu era prima sa tortură. Își aminti cum în koreea de sud suportase săptămâni întregi de bătăi și dușuri reci până să fie eliberat, și asta fusese o nimica toată dacă o compară cu experiența din mexic..dar să nu intrăm în detalii.
 
      După a 5-a lovitură cu pumnul în față, Cătălin se uită la agent și cu o expresie mirată îi spuse...du-te dracu nemernicule. Lui Cătălin nu îi era frică de durere sau de moarte. Era antrenat de la o vârstă fragedă să nu aibă sentimente, să își ducă mereu scopul la îndeplinire.
 Agentul în acel moment se uită la Cătălin și îi spuse...cedează sau vei regretă, noi nu suntem că amatorii din mexic. Când vrem ceva, obținem...Cătălin scuipă pe pantofii agentului.

      Aduceți-l! Strigă agentul către o ușă din depărtare.
 Ușă se deschise și un tânăr îmbrăcat doar în chiloți marca cătălin botezatu coborî în subsol. Apropiindu-se Cătălin observă o servietă mare ținută de noul intrat. E ultima ta șansa Cătă, vorbește sau vei suferi... Câtă nu avu nici o reacție.
 Da-i bătaie, spuse agentul.

      Tânărul intrat deschise servietă și scoase din această o cămașa burberry albă și un costum Armani gri ,impecabil. Le îmbrăcase rapid, apoi scoase o curea maro de piele pe care și-o închise la brâu. Cătălin aștepta tortură...și această venii în scurt timp. Tânărul dând dovadă de o lipsă totală de scrupule scosese din servietă o pereche de ciorapi albi, pe care și luă rapid urmați de o pereche de pantofi negri de piele. PANTOFI NEGRI, la curea maro, și cu ciorapi albi!
 Cătălin transpiră, cine i-a dat în vileag slăbiciunea? La fel cum e kriptonită pentru superman Cătă nu putea suportă lipsa de stil. Picaturiile de transpirație începură să fie din ce în ce mai dese. UITĂ-TE LA EL CATALINE! țipă agentul.
 În acel moment tânărul cu servietă își apropie marginiile sacoului și începu să se închidă la nasturi. Mai întâi cel de sus, apoi cel din mijloc...și într-un final CEL DE JOS. Nu lăsase nasturele de jos deschis.
 GATA RECUNOSC! strigă Cătălin cu lacrimi in ochi.

     Din fericire totul era doar un vis. Cătălin se ridica, se duse la oglindă și se uită 5 minute la față sa. Frumusețea lui mereu reușea să îl calmeze.

A murit Paul Walker..

     A murit Paul Walker, ăla ce a jucat in "fast and furious"…

     Mie personal mi se falfaie, nu scriu postu ăsta să imi declar sentimentele profunde și lacrimogene, ci îl scriu pentru a încerca să vă explic voua de ce simțiți ce simțiți. De ce plangeți si vă întristați ca niște preșcolare pentru moartea unui necunoscut.

     Din anii 50 de cand televizorul a devenit un obiect de uz casnic, lumea a făcut pentru prima oară cunostiinta cu termenul de celebritate. Captivați de acest nou concept, am ajuns in zilele noastre, în secolul informatiei si al cunoasterii, sa stim tot ce fac starurile. Unde mănancă, cu cine se mai freaca si alte căcaturi total inutile.

     Asta ne-a dat noua iluzia de apropiere cu persoana respectiva. Stiind tot ce face, am ajuns sa ne atașăm cumva inconstient de aceea persoana... pentru ca tu ca individ simplu stii detalile inutile doar din viata prietenilor si a membrilor familiei, asa ca inconstient, stiind si despre necunoscutii ăstia tot, creierul tau idiot îi încadreaza în categoria familie-prieteni…concept denumit si "interactiune parasociala"(am cautat pe google)

     Acum ca v-ati dat seama de ce sunteti tristi ca a murit Paul Walker, să vă explic si de ce imi umpleți news-feedul cu știrea vieții. Totul tine de selectia-naturala. Pe scurt in 1964 George R. Price demonstreaza matematic ca mila si bunătatea sunt trăsături de dorit pentru urmasi, la fel cum e înaltimea, musculatura etc. Oamenii sunt atrași fizic de cei care le ofera urmasi de calitatea cea mai buna, si deoarece mila si bunatatea sunt trasaturi la fel de valoroase ca înaltimea si forța, oamenii le cauta in partenerii lor. Pentru ca pe facebook toata lumea incearca sa impresioneze pe toata lumea, voi postati căcaturi ca sa le aratati celorlalti ca sunteti buni si sensibili. Personal nu vad nici o diferenta intre a-ți posta poze fara sutien si a posta statusuri sensibile, ambele actiuni au acelasi scop, impresionarea pentru reproducere.

Am dat-o cam mult in tralala, sa revenim la răposatul.

    Pe langa că e absurd sa iti para rau ca a murit un necunoscut, mai e si aiurea sa il consideri cine stie ce erou. Nu e ca si cum ar fi murit salvand o familie de viezuri dintr-un bloc in flacari…a murit deoarce prietenu-su conducea ca un handicapat, nu ca el ar fi fost vreun fel de "captain slow".  Asa arata masina dupa ce a fost stins incendiul…nu stiu, eu cred ca avea mai mult de 50 km/h

Discriminare

     In lumea in care toti ne nastem cu drepturi egale, in lumea in care un negru a ajuns presedintele statelor unite ale americii iar femeile sunt vazute pe aceeasi treapta cu barbatii, in lumea in care orientarea sexuala este acceptata indiferent de directie…exista totusi discriminare.

     In lupta asta eroica si onorabila de a le oferii tuturor o sansa egala..am omis o categorie sociala. Stangacii.

     Cum se poate ca in secolul 21 sa nu fie inventata cana pentru stangaci?

                -E greu, nu o data mi-am scapat cafeaua pe camasa mea alba dimineata. Pur si simplu e aproape imposibil ca stangaci sa bei cafea dintr-o cana de dreptaci.

                                                                                                                    -Andrei, stangaci

     

     Andrei nu e singurul, 10 % din populatia globului este constituita de stangaci. 700 de milioane de oameni folosesc mana stanga cand scriu, mananca sau se scarpina.700 de milioane de oameni sunt  nevoiti zilnic sa bea cafea intr-o pozitie incomoda.
   
     Revoltat de lipsa de actiune din partea autoritatiilor am decis sa iau actiunea pe cont propriu. Asadar de azi stangacii nu mai trebuie sa sufere. Vand la domiciliu căni pentru stangaci. Ele difera radical de cele pentru dreptaci si reusesc sa faca viata de stangaci mai usoara.

CANA PENTRU DREPTACI

CANA PENTRU STANGACI

Despre progres

     Daca atunci cand te uiti la tine cel din trecut nu ti se face sila inseamna ca nu ai progresat deloc.

     Pe bune acum, daca as putea sa merg in trecut m-as duce la mine, m-as prinde de tricou si mi-as da 2 palme. Si sunt convins ca majoritatea ati face la fel. Daca nu, sunteti idioti si mediocrii.

     Primul meu id de mess a fost smocken_tyres13.  Smecheria intruchipata.  Adica.. te gandesti ,ba frate cum sa le arat celorlalti intr-un mod concis cat sunt de smecher? Cauciucuri fumegande… i-am dat gata pe toti.  Abea dupa 1 an mi-am dat seama ca defapt se scrie smokin tires..dar ce mai conta. Apoi trebuia neaparat un numar.  Daca nu ai numar in id nu existi.  94 era banal, toti prostii aveau 94, trebuia ceva care sa sublinieze cat sunt eu de rebel. Asa ca am ales 13…eu nu cred in ghinion, nu ma afecteaza pe mine superstitiile astea lumesti.  Smecherie de prima clasa ce sa mai..

     Apoi veneau massurile.  Sunt convins ca o data in viata ta ai dat mass: ” Noapte buna tuturor!. Scz de Mass.” Asta venea ca o completare a identitatii mele. Pe langa ca eram smecher cu idul meu rebel, mai eram si sensibil, va aratam ca va pretuiesc pe toti, chiar daca cu majoritatea nu vorbisem niciodata.

Iar ultimul masochism,  cea mai severa pedeapsa pe care ti-o poti aduce stimei de sine e sa te uiti pe fostul tau hi5. Daca ai avut hi5 sigur ai descrieri mega handicapate la poze.  Citate celebre,  glume tampite, si un scris care se pisa total pe gramatica romana.

     Dar sa nu iti para rau cand iti amintesti lucrurile astea.  Bucura-te.  Pentru ca daca nu ti s-ar face rusine cu fostul tu, daca nu iti vine sa te intorci in timp si sa iti dai un cap in gura.. atunci viata a trecut pe langa tine fara vreun rost.  Si asta e mai trist decat toate statusurile idioate de pe messenger si toate pozele de cacat de pe hi5.

Despre relatiile la distanta

    

    E foarte greu sa tii o relatie la distanta, toti spun asta, si din experienta mea pot afirma cu sinceritate ca nu stiu pe nimeni care sa fi reusit sa faca chestia asta sa functioneze. Ochii care nu se vad se uita...

     La inceput lucrurile erau relativ simple.  Plecasesi de putin timp si inca nu asimilasem pe deplin faptul ca nu te voi mai vedea zilnic. Apoi lucrurile au inceput sa coboare pe o panta exponentiala si pe zi ce trece  imi e din ce in ce mai dor de tine. Tu erai persoana careia ii ziceam tot, imi dadeai sfaturi si faceai misto de mine cand eram idiot…acum de unde sa mai stiu cand sunt penibil? Cu fiecare intamplare mai importanta din viata mea mi se face mai dor de tine. Cand luam o nota la scoala, tu stiai. Cand imi luam o haina, tu veneai cu mine sa o probez. Tu erai prima persoana care afla orice, iar acum aflii abia dupa 2-3 saptamani. Se intampla atat de multe in jurul meu si imi lipsesc cafelele in care ne plictiseam pentru ca nu mai aveam ce povestii. Efectiv stiam tot ce era nou despre celalalt si ajungeam sa vorbim despre tampenii maxime.

     Dar sunt convins ca noi suntem diferiti, la noi o sa mearga relatia. Noi nu suntem ca ceilalti, pentru ca ce avem noi e cu mult mai presus decat relatiile puerile si de cacat ale lor. Legatura care s-a format intre noi nu poate fi rupta de logistica. Ce avem noi e rar.  Pe langa ca ne iubim, mai suntem si mai mult decat prieteni. Suntem frati.  Seba si Liviu, imi e dor de voi!

Dialog

     Am mai ramas doar noi doi ba.  Nu vroiam sa imi bat gura cu sfaturi de pomana, stiu ca in momentul asta chiar nu mai te intereseaza parerea nimanui,  la fel de bine cum stiu ca nu vrei ajutor …dar tu mereu ai fost acolo cand aveam eu nevoie. La tine apelam tot timpul si am simtit mereu ca tu ma intelegi si niciodata nu m-ai judecat. E timpul sa iti intorc favoarea.

     In primul rand ma uit la tine si am impresia ca ai uitat cine esti. Ce mă-ta stai cu capul plecat? Ai vazut tu vreun rege sa stea cu umerii aplecati? Nu? Pai atunci indreapta-ti in pizda matii spatele si ridică barbia. Apoi barbereste-te, nu esti boschetar, si nici hipster.  Daca arati bine te simti bine, si tu nu prea ai avut grija de tine in ultimul timp.

      Termina cu starea asta. Dramatizezi prea mult. In fond si la urma urmei care e problema? Ce esti primul care sufera dintr-o despartire? N-a murit nimeni pana acum din cauza asta. Si ce, chiar crezi ca nu o sa termini facultatea? Stim amandoi ca esti cel mai destept om pe care il cunoastem.  Aminteste-ti doar ca ai reusit tot ce ti-ai propus in viata: Ai luat Cambridgeul cu A, ai luat carnetul, ai luat bacul si ai intrat si la facultatea pe care ti-o doreai. Tot ce ti-ai dorit cu adevarat, ai reusit ! Si ce, te simti singur? Eu nu am plecat niciodata de langa tine. Mereu am fost si voi fi acolo cand ai nevoie, asa ca nu te mai plange atata. Vei fi in continuare prima persoana pe care o vad dimineata si ultima pe care o vad seara. Oamenii vin si pleaca, e timpul sa constientizezi asta.

     Oamenii vin si pleaca, dar tu nu vei pleca niciodata. Nu vei pleca pentru ca TU esti o oglinda.   

Esenta prieteniei dintre barbati

     Chintesenta prieteniei intre barbati se rezuma la 2 cuvinte. 2 cuvinte, 8 litere…pare putin,dar reprezinta atat de mult pentru noi. Prin cuvintele astea 2 reusim cu usurinta sa ne dam seama cine ne este prieten si cine tine cu adevarat la noi. Nu, nu e “te iubesc”, e “sugi pula”.

     Injuraturile la noi sunt singura cale prin care ne putem exprima sentimentele ramanand in continuare barbati. Daca cel mai bun prieten al tau s-a imbracat bine, si nu ii spui ca e homosexual atunci se va simtii prost. Gandeste-te asa. Cum s-ar simtii o femeie daca s-ar aranja ore in sir si nu ar primii nici un compliment. Jignirea este singurul compliment ce i-l poti face unui prieten bun, asa ca nu fii nesimtit si data viitoare cand isi cumpara pantofi noi…intreaba-l “daca aveau si de baieti”

     Injuraturiile sunt un semn de apropiere, cu cat esti prieten mai bun cu cineva cu atat “o futi pe ma-sa mai des”. Asa ne dam noi seama care ne sunt prietenii adevarati.  Daca ma deranjeaza cand ma injuri inseamna ca inca nu te consider prieten, iar daca nu ma afecteaza, deja nu mai esti doar o cunostiinta, esti ceva mai mult. E foarte simplu.

     Uitati-va si voi in jur. Barbatii care nu injura nu au prieteni, si nu e din cauza ca is insociabili si alte caracterizari idioate. E din cauza ca nici un barbat nu accepta sa fie intr-o relatie de prietenie cu un alt barbat daca acesta nu ii zice de "bine" la un moment dat. Si e logica treaba. Adica daca tu i-ai zice prietenei tale "te iubesc".. si dupa 2-3 luni ea tot nu ti-ar raspunde cu "si eu"..ai mai sta cu ea? Asa si noi, cand  zicem "sa sugi pula" asteptam un raspuns pe masura nu un cacat pretentios de genu: "foarte matur ba..."

    

Despre bunătate și curaj

    Stau la cafea, am pauza 2 ore și filozofez despre psihologia umana. Ce e  un om bun și ce e un om rau?
Ce e un om curajos și ce e un om las?
    Oricine îți va spune ca un om bun e unul ce va pune corectitudinea și onoarea mai presus de binele propriu. Pornind de la premiza asta putem deduce ușor ca un om rau e cel ce își urmărește interesele în dauna intereselor celorlalți.
Totul e clar pana acum, însă dacă ne punem sa analizam omul din punct de vedere psihologic lucrurile se complica.

    Sa dam un exemplu :
Un bărbat este într-o relație serioasa și o tipa bună de tot ii propune sa se culce cu ea. El refuza. Conform concepției generale el este un om bun, a făcut ce e corect. El de asemenea se considera bun și un om de onoare Însă lucrurile nu stau asa, acel bărbat refuza sa își însele prietena nu din onoare, ci pentru ca inconștient, încearcă sa se convingă pe sine ca mai exista bărbați ca el, și dacă reușește asta atunci, crede el, dacă prietena lui încearcă sa îl însele poate va fi refuzata de un tip asa ca el. Asta îl face sa se simtă bine și în siguranță. Acționează nu din onoare ci din interes propriu, acela de a se face pe sine sa se simtă bine

   La fel sta treaba și când vine vorba de curaj. Un tip ce intra într-o casa în flăcări pentru a-i salva pe alți este considerat curajos însă el nu o face pentru ca asa e corect, ci pentru ca inconștient încearcă sa se asigure ca dacă ar fi el într-o casa în flăcări ar veni un tip ca el sa îl salveze. Iar asta aduce a frica.. Adica sa fii atât de consumat de ideea de moarte încât sa simți nevoia constanta sa te convingi ca nu o sa mori pentru a putea fi fericit denota anxietate acuta.

   Astfel ce e bunătatea și curajul când după definițiile actuale omul bun e totodata rau și omul curajos e în același timp laș?

Iti multumesc

     Se spune ca personalitatea ta este o combinatie a personalitatiilor persoanelor cu care iti petreci cel mai mult timpul. Familie, prieteni, iubiti/iubite toti au o pondere mai mica sau mai mare in formarea si evolutia ta ca om.

     Pana acum un an si ceva…imi lipsea ceva. Eram un fel de varianta Beta a mea, un om care avea destul de multe bugguri. Apoi am inceput sa nu mai dau atatea errori, sa nu mai mi se blocheze softul si incetul cu incetul am ajuns sa fiu optimizat. Intamplarea face ca asta sa se fi intamplat cam in aceeasi perioada in care te-am cunoscut pe tine. Pana sa te cunosc, erorile care le aveam nu ma influentau in niciun fel. Tu ai fost motivatia de a fi mai bun, de a-mi “indrepta spatele” si de a evolua. Chiar daca nu ai facut-o voluntar si constient, tu esti cauza.

     Le multumesc pentru omul care sunt azi tuturor oameniilor care au trecut prin viata mea. Tie in special, pentru ca tu mi-ai adus cele mai mari imbunatatiri, si alaturi de tine am trait cele mai placute momente.

     Se spune ca personalitatea ta este o combinatie a personalitatilor persoanelor cu care iti petreci cel mai mult timpul. Imi place sa cred ca e asa, pentru ca daca e asa, nu trebuie sa fiu trist ca nu mai esti in viata mea. Daca e adevarat, tu m-ai influentat atat de mult incat trebuie doar sa ma uit in oglinda  sa te vad, trebuie doar sa vorbesc ca sa te aud, si doar sa rad....ca sa te vad fericita.

Viata de student

Ora 14.10,soare,curs de programarea calculatoarelor. Nu știu foarte multa informatica dar momentan învățăm ce face tastatura... M-am plictisit de desenat cacaturi, asa ca descriu în timp real mediul înconjurător. Cunosc puțini oameni asa ca voi încerca să le creez o descriere imaginara celor pe care nu îi cunosc.      
Cu 2 rânduri mai în fata sta Andrei. Andrei are 6 degete la piciorul stâng. Acest aparent dezavantaj biologic nu l-a descurajat pe Andrei acesta începând de mic sa practice înotul. Așadar o bătaie de a lui Andrei este cu 25 la suta mai eficienta decât a unui inotator olimpic. Motivul pentru care Andrei nu reprezinta România la mondialele de natație este faptul ca, deși disloca cu 25 la suta mai multa apa într-o bătaie, o face doar cu piciorul stâng, așadar acesta nu poate sa înoate decât în cerc.
Melchior. Melchior s-a născut cu 3 sfarcuri. Unul pe frunte. De asta poarta mereu căciulă. În fata lui Melchior sta Iisus. Iisus e ateu.
Andreea, coleg lui Iisus este campioana națională la smirgluit lemn. De mica lucra alături de tatăl sau, Noe, la fabrica sa de cherestea. De ziua ei, Andreea a primit 100 metrii liniari de șmirghel.
Prietena cea mai bun a Andreei, Anita are bratele extraordinar de tonifiate. Ea este campioana în satul ei la spart nuci și deține recordul guiness, spărgând 118 nuci, într-un minut.

Scrisoare de la un student

Daca as putea acum sa scriu o scrisoare si sa mi-o trimit mie cel din clasa a 9-a ar suna cam asa:

   Tocmai am intrat la facultate, da coaie, nu o sa ramai repetent si o sa intrii fix acolo unde iti doresti…esti mai destept decat crezi, o sa iti dai tu seama mai incolo. In primul rand ca sa iti rezum intr-un citat prima mea impresie…Lume multa oameni putini. Adica ai vreo 100 si ceva de colegi dar majoritatea is ciudati, dinaia cum nu iti plac tie, ce se baga in seama aiurea si au glume dinalea idioate ce doar ei rad la ele…oameni inteligenti dar prosti. Sti tu ce zic, dinaia ce stiu mate dar se inchid la 2 nasturi la sacou. Apoi ba… mai lasa dracu counter strikeu si invata niste informatica. Nu zic sa nu dai un fy_snow cu colegii din cand in cand, da ba pune mana si intelege si tu care ii treaba cu if-urile si while-urile, minimu necesar, sa nu te simti chiar atat de prost cand ii vezi pe aialalti ca lucreaza cu mosteniri si pointeri. Apoi nu fi fraier, nu iti da CAE-ul, ca o sa iti para rau. Stiu ca toti te bat la cap ca e un lucru destept si te ajuta mult. Pula. O sa dai 6 milioane in speranta ca nu mai trebuie sa dai examenele de engleza la facultate si o sa fi repartizat la grupa de franceza.       Nu te apuca de fumat. Serios idiotule, acuma alergi 30 de ture de teren si dupa o sa gafai la a 2-a, nu fi prost. Dute la toate meciurile lui poli, nu o sa mai ai ocazia …e mult de povestit si n-am chef acuma sa iti explic de ce "Ac Recas nu e poli". A si mai un lucru, vezi ca in a 11-a o sa prezinti balu. Sa te puna naiba sa iti iei curea si bretele deodata. 

Despre recunostinta

      Esti plecat de 5 ani in strainatate, lucrezi la o firma IT de succes in Germania. O duci bine, ai familie, o fetita si un range rover in garaj. Cu parintii tai te vezi rar, cu fostii prieteni si mai rar, iar cu bunicii..aproape deloc. Te intorci in tara de Paste sa ii vizitezi. Ti-a fost dor de ei dar ai multe de facut si putin timp la dispozitie. Vrei sa te intalnesti cu fostii colegi, vechi prieteni, ai si niste afaceri in zona. Esti in oras si iti e foame asa ca o suni pe bunica-ta  si o rogi sa iti prepare rapid ceva de mancare. Ii spui ca ajungi la ora 2. La 2 si 10 esti la ea acasa. Ii spui ca nu poti sta, ca trebuie sa te vezi in 10 minute cu un fost coleg de facultate si o rogi sa iti puna rapid ceva de mancare. Ea iti spune ca trebuie sa mai astepti 20 de minute, mancarea e pe foc, nu e gata. Tu te enervezi. Incepi sa o certi si ridici tonul la ea. I-ai spus clar ca la ora 2 ajungi si stie cat de ocupat esti. Strigi la ea ca nu se organizeaza cum trebuie si ca sta toata ziua si se uita la telenovele.
....  Ea sta putin mirata, isi cere scuze, si zambeste. O roaga sa o astepti putin si intra in camera sa. Dupa 5 minute o vezi cum vine cu un caiet in mana. Tine degetul la o pagina si te roaga sa citesti.

     Astazi 20 03 2001 am mers ca deobicei dupa nepotul meu la scoala. El termina orele la 12.20 asa ca la ora 12 eram in fata scolii. La 12 jumate nepotul meu iasa din scoala si ma roaga sa il mai astept putin sa termine meciul de fotbal. Accept, pentru ca e asa de mic si de dragut incat nu pot sa ii refuz nimic. Se intoarce inauntru iar eu il astept in fata scolii….. Am stat in picioare pana la ora 3, cand micutul si-a amintit ca trebuie sa se intoarca acasa. Cand am ajuns i-am spus mamei sale ca am pierdut autobuzul ca sa nu il certe.

Ce inseamna emotie?

Ce inseamna emotie?

Cadrul 1

Esti la un majorat, imbracat elegant , costum bleumarin, camasa alba, pantofi maro. E ora 12 luminiile sunt stinse si in boxe canta manele. Prietenii tai cei mai buni sunt de asemenea prezenti. Fratii tai, cei care stiu despre tine mai mult decat stiu parintii, ii sti de cel putin 5 ani, ti-ai da o mana pentru ei. La un momentdat se aude o melodie si ti se face pielea de gaina. "Cap si Pajura" incepe si tu cu prietenii tai cei mai buni va luati de umeri si cantati la unison, cu un singur glas. Pui atata suflet si canti atat de tare incat spatele incepe sa ti se ude de transpiratie. esti fericit. Asta e emotie

Cadrul 2

Au trecut 10 ani. Prietenii tai au plecat in strainatate la munca, in Romania "faceau foamea". Nu v-ati mai vazut de 8 ani si 3 luni. Ati mai vorbit pe facebook din cand in cand . Ai vazut ca au prieteni noi, tu la fel. E martie si o cunostiinta comuna se casatoreste. Va cheama pe toti la nunta si pentru prima oara dupa 10 ani sunteti la aceeasi masa. Povestiti si timpul parca a stat pe loc. Aceleasi glume proaste, aceleeasi caterinca ieftina. La un momentdat povestea va e intrerupta de o melodie. E ora 3 noaptea, ai fumat deja 2 pachete de tigari si incepe "cap si pajura". Va ridicati deodata, parca comunicand telepatic si va luati de umeri. Dupa 10 ani inca stiti versurile perfect. Plangeti ca 3 copii. Asta e emotie

Nu vreau sa pleci

Nu vreau sa pleci

      Am fost alaturi timp de 18 ani, iar ei toti imi spun ca e timpul sa ma despart de tine. Un ecou colectiv al celor din jur ma indeamna parca sa fac ceea ce nu vreau si sa pun capat relatiei noastre. Cica ma tragi in jos.

      Tot ei spun ca pot mai mult, ca daca imi pun ceva in plan nimic nu ma poate oprii...nimic in afara de tine,...si au argumente bune...cu exemple si imagini. Imi povestesc despre cum ne imbatam impreuna si faceam tot felul de tampenii amuzante. Se uita cu un ochi stramb la mine si ma judeca. Sunt imbracati la costum si au parul impecabil.

       Dar ei nu stiu prin cate am trecut, ce insemni tu pentru mine. Ei o tin pe a lor, si repeta incontinuu ca o banda stricata. Si sunt multi, si convingatori.Imi spun ca eu sunt destinat sa zbor, iar tu vrei sa mergem pe jos. Imi spun ca eu o sa conduc un lexus, iar tu doar o dacie. Imi spun ca eu o sa beau "moet" iar tu doar "stejar"...

Mie frica, stiu ca la un momentdat relatia noastra trebuie sa se incheie dar ...

      Au dreptate. Mai bine sa tragem de bandajul asta cu rapiditate incat sa nu ne prelungim prea mult agonia. Adio clipelor petrecute impreuna. Adio orelor in care pierdeam vremea uitandu-ma la filme si seriale. Adio partidelor zilnice de fotbal. Adio orelor in care de plictiseala ma puneam sa dorm. Adio " vechi Mario". Adio "Mario fara griji si probleme" Adio "Mario imatur". Am intrat la facultate.

Rotiile ajutatoare

         Pe cand aveam 8 ani, mi-am propus sa invat sa merg pe bicicleta. Toti prietenii mei o faceau deja, mergeau cu viteze ametitoare dupa standardele mele de atunci..unii stiau si “scheme”, sa mearga intr-o roata, sa mearga fara maini..iar eu, eu nu stiam nici sa merg normal.

         Intr-o zi a venit tata acasa cu 2 roti mici pe care le-a insurubat pe cadrul bicicletei mele. 2 roti mici, negre legate la un capat cu o teava de metal. Roti ajutatoare.

La inceput mi-a fost frica, dar de fiecare data cand aveam impresia ca am sa pic, rotiile ajutatoare erau acolo si ma tineau perpendicular cu asfaltul. Reuseau printr-o magie sa imi tina coatele nejulite si genunchii nezgariati. Dupa un timp rotiile astea ajutatoare au reusit sa ma invete inconstient ce inseamna echilibrul. Simteam ca nu mai ating asfaltul cu ele, simteam ca nu mai am nevoie de ele, simteam ca sunt pregatit sa le dau jos.

         Dar imi era frica, toata viata am mers doar cu roti ajutatoare, ele m-au salvat de la mii de cazaturi si mi-au oprit litrii de lacrimi pe care inevitabil le-as fi varsat de la atatea julituri. Daca voi pica? Aveam emotii. Intr-un final dau jos rotiile si cu picioarele tremurande ma asez pe situl bicicletei. Dau o pedala, apoi doua si nu cad. Prind incredere, si cu incredea dobandita capat si o noua viteza. Imi dau seama ca rotiile ma incetineau, inainte nu puteam sa iau curbele cu asa viteza. Ele ma opreau sa merg cu bicicleta prin santuri sau pe terenuri mai accidentate.

         Rotiile ajutatoare ne ajuta cand avem nevoie, ele ne fac sa pedalam atat de bine si ne dau echilibrul necesar. Ele ne salveaza de la multe cazaturi, dar la un moment dat trebuie sa le dam jos. La un moment dat ele isi termina rolul si daca le tinem in continuare ajung sa ne impiedice in drumul nostru spre progres. Rotiile ajutatoare sunt parintii nostrii.

Despre sageti

       Tobele de razboi rasuna pe campia inverzita. Norii grii se astern deasupra noastra iar cioriile se pregatesc de festinul ce va urma. Sunt infanterist in divizia a 2 a din avangarda. Nu imi e frica de moarte.

       Alergam furibund spre tabara adversa, 100 de metrii ne despart de ei, iar ei alearga spre noi tipand infricosator. Adrenalina imi pulseaza in sange si uit de armura grea de otel ce o port. Deodata cerul se intuneca, au lansat sagetiile. Prima sageata aterizeaza la un metru de mine, a 2 a mai departe, doi tipi din spatele meu nu au noroc si sunt ucisi pe loc.  5 sageti pica consecutive in fata mea. Am mai ramas jumate din avangarda, alergam. Al 2-lea rand de sageti porneste spre noi.  Sunt lovit dar armura grea ma apara de moarte si scap cu o singura zgarietura pe aparatoarea de umar. A 2-a sageata imi loveste tibia, dar din nou este deflectata de otelul gros care imi apara piciorul. O sageata reuseste sa imi patrunda prin aparatoarea mai subtire ce imi apara stomacul. Alerg in continuare. Inca una ma loveste tot acolo iar eu reusesc sa le scot pe amandoua, nu au intrat prea adanc, daca am noroc voi supravietui. Acum trag cu sageti de tip randunica , care atunci cand patrund nu le mai poti scoate. Una ma loveste in incheietura armurii, intre mana si piept si ma prabusesc la pamant.  Incerc sa o scot dar nu pot. Ma doare si vad cum sangele incepe sa se prelinga pe aparatoarea pieptului. Respir mai greu.

         Sagetiile sunt oamenii pe care ii vom intalnim in decursul vietii. Majoritatea vor trece pe langa noi fara sa ne afecteze in vreun fel: straini. Putini vor reusii sa ne ”zgarie” si sa aiba o influenta mica: cunostiinte .De unii ne vom atasa pentru scurt timp: colegi, relatii scurte. Iar unul sau doi vor fi de tip randunica si vor reusii sa intre cu adevarat in sufletul nostru. Ne vom atasa de ei atat de mult incat nu vom putea sa ii scoatem din viata noastra fara sa suferim :prieteni, iubite,parinti.

Despre camera mea

        Camera mea era vopsita in negru.Aerul era imbacsit de fum de tigari si mirosea a vechi. Pozele cu amintiri neplacute umpleau peretii, poze in care eram suparat, in care eram nervos sau dezamagit, stateau toate la loc de cinste. Candelabrul deasupra camerei nu mergea, iar un paianjen isi tesuse panza in jurul acestuia.

          Apoi ai aparut tu. Mai intai ai tras jaluzelele, iar pentru prima oara de cand am camera asta, am fost inundat de lumina. Am vazut soarele pentru prima oara, razele lui incalzindu-mi fata. Auzisem ca exista dar nu ii simtisem pana acum caldura. Apoi ai deschis geamul. Aerul a inceput sa se curate iar in scurt timp camera s-a umplut de aer curat, proaspat. O tenta usoara de parfum se mai invartea lin, dansand prin camera.Parfumul tau. Apoi ai vopsit peretii. Rosii,galbeni,verzi, toate culoriile, culori vii in general, culori puternice iar rosul era predominant. Apoi ai aruncat toate pozele si ai pus altele in schimb. Poze cu noi, poze cu tine, si de atunci in fiecare zi pui o poza noua. Paianjenul de pe candelabru ti-a fost frica sa il omori asa ca a trebuit sa fac eu asta, dar panza ai curat-o tu. Intr-un timp atat de scurt camera era de nerecunoscut. Din urata si neprimitoare a devenit deschisa si confortabila.

        Sufletul e un lucru abstract, iar singura modalitate prin care il pot descrie e sa il asemuiesc unui lucru palpabil,fizic.Cum ar fi o camera.Camera mea, sufletul meu.

Revolutia Macaciilor

Introducere:

     Macacii japonezi (Macaca fuscata), carora li se mai spune si Maimutele de Zapada, traiesc in aer liber intr-o zona acoperita de zapada timp de  patru luni pe an. Jigokudani este singurul loc din lume unde maimutele fac baie in izvoare calde naturale. Aceasta baie nu numai ca este placuta, ci este si vitala pentru supravietuirea lor la temperaturiile negative extreme.Problema este ca nu toti membrii grupului au voie sa faca baie in aceste izvoare, ci doar cei privilegiati, masculii dominanti si cei ce se inrudesc cu acestia.Pentru mai multe informatii: Wikipedia

       [...]John era in culmea disperarii, fiul sau  murise de frig in noaptea asta, cea mai rece noapte de la "Marele Inghet" de acum 50 de ani. Nu era singurul parinte ce isi plangea fiul, Koko, Moko si inca vreo 10 macaci adulti isi tineau in brate odraselele rapuse de frigul groaznic din seara precedenta.

-Asa ceva e inadmisibil! Spuse John, cu lacrimi in ochi.

-Fiul meu de 2 luni a fost inlaturat azi noapte din izvorul termal pentru ca una dintre verisoarele lui Big-Mako, nu avea destul loc ca sa se intinda, dar fiul meu are 10 centimetri..pardon avea, si nu o incomoda mai deloc.

-Da, asa e! Se auzi intr-un vuiet colectiv, vorbele celorlalti parinti nervosi.

-Si fiica mea a murit pentru ca matusa lui Big-Mako, avea nevoie de 50 de centimetrii in stanga si 50 de centimetri in dreapta ca sa nu se atinga nimeni de blana ei.

-HUOO! Se auzi mai tare ragetul macaciilor. Koko incepu sa si loveasca pieptul.

-Si noi muncim ca si BIG-MAKO ,si noi ne trezim dimineata si ne pierdeam toata ziua cautand hrana! SI noi luptam ca sa ne aparam teritoriul! Noi am fost cei care am suferit cel mai mult in "Marea Infruntare"din vara trecuta. Koko, urechea ta e pierduta sau a lui Big-Mako?

-A mea! Zise Koko, cu o voce severa.

-Moko, cand fii lui Big-Mako erau inconjurati de 5 macaci din clanul rival, nu tu ai atras atentia asupra ta ca sa ii salvezi? SI cu ce rasplata? Cu ce rost? Doar ca sa isi bata joc de noi?

-Moarte!!!striga o voce razleata din multime.MOARTE! ,o gandeau cu totii, dar niciunul nu avu curajul sa o rosteasca

-E regele nostru, si legea noastra spune ca pe el trebuie sa il urmam.Sa te razvratesti in fata regelui este un pacat capital pentru noi, si doar un nebun ar face-o. Fiul meu e mort pe nedrept.Eu sunt nebun.

-OMORATI REGELE! Striga din nou vocea din multime

-Ce rost are?Spuse John dezamagit.

-Daca regele moare,altul il va urma... 

-Poate unul mai bun, probabil unul mai rau? Si ce am rezolvat atunci? 

-NU, Solutia nu e moartea. Problema nu e regele, oricine ar fi rege ar face la fel, puterea I se va urca la cap, si stim cu totii ca daca oricare dintre noi ar avea puterea aceea, am incerca sa facem tot ce putem sa ne fie noua bine si familiei noastre. La fel face si Big-Mako. Problema nu e el! Problema e sistemul. Sistemul nu e bun, suntem condusi de unul singur, si legea noastra spune ca nimeni nu poate sa ii comenteze acelui individ. Suntem lipsiti de aparare in fata acestuia. Nu, noi trebuie sa ne schimbam LEGEA, trebuie sa ne schimbam societatea cu totul. Locul in izvor trebuie castigat nu prin descendenta ci prin munca. Cei ce ajuta mai mult familia noastra de macaci sunt cei ce merita rasplatiti, pentru ca ei trebuie sa ramana in viata, cei ce ne aduc mancarea pe masa in fiecare zi, si cei ce lupta ca sa avem un copac in care sa stam. Ei nu cei ce stau toata ziua si se balacesc! EI nu cei ce prin nume se cred mai presus decat restul! EI!

Dupa ce John termina, Macacii izbucnira in urlete,se batura in piept, isi ridicara mainiile deasupra capului si urlau la unison: JOHN JOHN JOHN

        Familia regala era in izvor,se balacea, in timp ce ceilalti trebuiau sa fie la munca, cautand hrana.

Deodata arborii din stanga izvorului incepura sa se se miste,crengiile se balanganeau nenatural iar vuietul care venea din aceasta parte de padure ajunse si la urechiile lui Big-Mako, care iesi din apa . Ne ataca! Fu primul lui gand. Macacii mei sunt la munca si nu pot veni sa apere teritoriul, izvorul e pierdut, regatul meu e pierdut!

Deodata dintre copaci iesi Mako cu Koko si cu John, urmati de alti 20 de macaci, sustinatori ai cauzei lui John.La vazul acestora Big-mako se relaxa.

-A, sunteti doar voi, credeam ca suntem atacati. De ce nu sunteti la lucru? Spuse Regele pregatindu-se sa reintre in apa?

-Big-Mako, am decis sa te alungam din familie! Spuse John, vocea acestei revolutii.

-Hahahahaha, Rase regele, ma prefac ca nu am auzit. Ia-ti talpasita John, pana nu ma intorc la tine si te distrug.

In momentul acela macacii il inconjurara pe rege.

-Plecati din calea mea, ce v-a apucat? Tipa regele ca un nebun, speriat de intorsatura de situatie? --SUNT REGELE VOSTRU!

-Nu mai avem rege! Spuse John.Ai doua alegeri, ori parasesti familia, ori mori.

Big-Mako se uita in jur cautand o scapare,privirea I se incrucisa cu privirea lui Mako, apoi cu a lui Koko, si vazu ura in ochii lor. Decise sa plece cu coada intre picioare, dar cu capul pe umeri. 

De ce?

       De ce te iubesc? Stau eu si ma gandesc ca raspunsul la aceasta intrebare ar fi un cadou potrivit aniversarii noastre de 1 an. Si de jumate de ora tot scriu linii si le sterg, vreau sa descriu cat mai bine sentimentul  ce mi-l produci da’ parca nu am cuvinte. Ar putea fi si asta o chestie…ceva de genu:”Dragostea ta ma lasa fara cuvinte” dar nu suna asa cum as vrea.

       De ce? De ce pe tine? De ce esti ultima careia ii zic noapte buna, si prima careia Ii urez buna dimineata? De ce esti prima pe care am sunat-o dupa ce am luat carnetul si de ce vei fi prima pe care o voi suna dupa  ce voi lua bacul cu 9? De ce ma faci sa vreau sa invat sa dansez doar pentru a putea dansa o melodie lenta cu tine, la fel cum vad ca se intampla in mai toate filmele romantice? De ce ma faci sa vreau sa fiu sensibil si sa scriu chestii dinastea romantice pe blog? De ce ma faci sa vreau sa te fac mereu fericita cand esti suparata? De ce esti asa de frumoasa? De ce imi vine sa zambesc  doar cand ma gandesc la tine? De ce stii tot despre mine? De ce stiu tot despre tine? De ce? De ce ma faci sa vreau sa iti dau haina mea atunci cand ti-e frig? De ce nu iti iei niciodata servetele sau guma cu tine? De ce nu crezi ca , capy de portocale vindeca raceala? De ce asculti maroon 5? De ce stii atat de multe despre stele? De ce a fost luna plina la prima noastra intalnire? si de ce mi-a luat atat de mult timp sa iti raspund la intrebarea: " Ai frati sau surori"?

      Chiar daca poate nu stiu de ce o fac,  nu cred ca are prea mare importanta. La multi ani A. Te iubesc

Despre relatii

         Nu e frumoasa, si desi e tanara pare cam in varsta. Nu e prea energica, si nici nu pot sa zic ca se imbraca foarte bine. In schimb are ceva...aparte..are suflet. De cand am cunoscut-o am ramas impresionat de caracterul ei puternic, in sensu ca nu se lasa condusa de nimeni. O fire colerica, ..mandria aia caracteristica omului sarac, care desi nu are nimic incearca din rasputeri sa iti dovedeasca ca totusi inca mai are onoare si moralitate. Nu poti sa o controlezi, nu poti sa o conduci desi incerci din rasputeri. Ea trebuie sa te conduca pe tine, asta e un fel de fetish al ei, tu doar ai iluzia ca esti in control, si iti mai reaminteste din cand in cand cine e seful in relatia asta punandu-ti viata la incercare. 

         E periculoasa si totusi asta iti place, iti place intr-un fel sa te vada lumea in oras cu ea, chiar daca e urata si cam batrana. Cand vezi lumea pe strada iti si imaginezi ce spun despre tine: " ba, tot respectul pentru baiatul asta, are curaj". Tu arati bine, si ai si bani, ai putea oricand sa o ai pe alta dar te-ai atasat de asta si nu ai da-o pe niciuna, ati trecut printre atatea impreuna, va cunoasteti atat de bine, va stiti fiecare zgarietura de pe corp, mai multe i-ai provocat tu iei decat ea tie. I-ai fost alaturi de fiecare data cand ai fost bolnava, si in ultimul timp e bolnava cam des, dar nu conteaza, pentru ca e rezistenta, are un suflet atat de puternic incat nimic nu o poate oprii, impreuna puteti trece peste tot. Are un nume rasunator, un nume cu mare incarcatura istorica si culturala. Dacia 1310. 

Despre ploaie

          E ceva romantic in ploaie. Poate pentru ca in multe feluri ploaia si iubirea se aseamana. De exemplu, ar fii natura ploii, faptul ca ploaia vine deodata si nu prea poti controla tu cand incepe sau cand se termina, cat tine, sau care ii e intensitatea. Ploaia vine cand vrea ea, cateodata e previzibil, vezi ca se innoreaza si incepe sa bata vantul, vezi fulgerele si auzi tunetele..in schimb alte dati vine pe neasteptate, si chiar nu te gandesti ca un cer atat de senin se poate se poate transforma in 5 minute intr-un tablou negru si gri. Poate ar fi faptul ca ploaia e la fel de importanta pentru natura cum e iubirea pentru sufletul unui om. Gandeste-te doar la un loc in care nu ploua niciodata, traieste viata acolo?...

          Poate ar fi faptul ca ploaia indeamna la apropiere. Vremea mohorata parca te indeamna sa stai in casa si sa te cuibaresti, iar daca stai afara si te ploua, ti se face frig, iar singura cale sa te incalzesti e sa o iei in brate. Poate ar fi felul cum arata plouata. Cu parul ud lipit de obraji si frunte, nearanjat, cu ploaia care ii se prelinge de pe frunte, pe nas si apoi pe buze, cu tricoul ud care se lipeste de piele, cu talpile leoarca de apa, pentru ca e vara si poarta pantofi fara ciorap. Si ti se face frig, porti doar o camasa subtire, era cald cand ai plecat de acasa si nu te asteptai sa porneasca furtuna.Iti e frig, dar apoi iti zambeste, si parca uiti de toate. Uiti ca ti-a intrat apa in pantofi si ca pana si chilotii iti sunt uzi. Zambetul ei pe potopul asta e ca si arca lui Noe. Si cand o saruti, parca ploaia se opreste putin, parca si tunetul isi da volumul mai incet iar fulgerul isi diminueaza din intensitate.

Omul perfect

           Sunt cel mai fericit din lume. Mereu am fost de parere ca fericirea e in stransa legatura cu libertatea iar eu ...eu sunt mai liber decat toti. Ii compatimesc pe ceilalti. Eu plec cand vreau, plec unde vreau, vizitez ce vreau. Libertate. Toata ziua stau in centru si pierd vremea. Imi place in centru, imi place sa vad oamenii cum se grabesc, cum se plimba. Indragostiti sau singuri, batrani sau tineri, rai sau buni centrul e chiar frumos daca iti faci putin timp si te uiti in jur. Pe langa oameni mai sunt si cladiriile. Mereu m-au pasionat cladiriile, acoperisurile in special, iar in centru sunt cele mai frumoase cladiri si cele mai frumoase acoperise. Centrul e locul meu preferat din tot orasul si de asta stau cel mai mult aici. Prieteni..am mai multi decat oricine altcineva, ies cu ei in fiecare zi..tot in centru normal.

           Momentan locuiesc intr-o mansarda in unirii. Zona 1 a orasului, multi ma invidiaza. Cladire istorica, multi spun ca e cea mai frumoasa din oras. Nu de mult m-am mutat dintr-o vila din dumbravita, era prea lung drumul pana in centru, asa imi e mai simplu. Cu iubirea...o duc foarte bine, multi spun ca sunt un simbol al iubirii...nu stiu la ce se refera, iar ca job..ma ocup cu nuntiile. Sunt un fel de star al nuntiilor, apar rar doar la nuntiile mari facute de oameni bogati si cu gust. Pe plan interior..chiar sunt impacat cu mine insumi, multi cand ma vad zic ca as fi simbolul pacii.. nu stiu ce tot au cu simbolurile astea.Ai putea crede ca sunt omul perfect, dar nu e asa. Nu sunt deloc perfect ..si nici om, sunt un porumbel.

Adio liceu

      E 15 septembrie si sunt in curtea scolii. Am emotii. Fete cunoscute, fete noi, viitori colegi pentru urmatorii 4 ani. Pe unii ii cunosc, am fost in generala cu ei, asa ca spre ei ma indrept cautand subiecte de discutie. Inevitabil, ajungem sa ii judecam pe cei veniti din alte scoli. Ne gandim care dintre baietii veniti e mai smecher? Pe care l-am putea bate? Care fata e mai frumoasa? Cum sa o combinam? Clasa a 9 a. Imaturi, aroganti, nesiguri si plini de entuziasm. Boboci. Si iata-ne acum. Au trecut 4 ani si din ratusca cea urata am devenit lebede..psihologic vorbind. Timp de 4 ani am stat 7 ore pe zi in aceeasi clasa, cu bune cu rele, cu certuri si cu impacari. Cu plansete dupa note mici, cu rasete...multe rasete din glume bune, din glume idioate, uneori chiar cand nu era nimic de ras. Uniti? Poate ca nu, dar ar fi fost culmea ca aproape 30 de oameni sa aiba aceleasi pareri si interese.

      Ce m-a apucat? Ma uitam peste poze din liceu? Poze cand dormeam in clasa, poze de craciun cand ne imparteam cadouri, poze de la baluri, poze de la majorate, de la terase, din excursii si m-a apucat nostalgia.

      Imi va fi dor de zilele de luni, in care nu aveam chef de mate. De diminetiile in care unii colegii erau gata sa te injunghie daca le ziceai buna dimineata(Petru de tine e vorba), de diminetiile in care mergeam la cafea la hotel, de zilele de vara cand mergeam la terasa, de campionatele de fotbal intre clase, de fetele de care am fost indragostit, de momentele in care ne ascundeam ghiozdanele, de teze, de testele la mate, de notele de 2 si chiar de unii profesori. Imi va fi dor, pentru ca sa renunti la toate chestiile astea e ca si cum ai renunta la fumat. Corpul tau s-a obisnuit cu ele, au devenit parte din tine, si fara ele...iti va fi destul de greu sa functionezi.

       La final, vreau sa rezum in 12 cuvinte ce o sa imi amintesc eu dupa acesti 12 ani.12 cuvinte, unul pentru fiecare an de scoala.

       Maturizare, crize de ras, "hotel arinis", pauzele in curte, baluri, prietenie, certuri, aroganta, "plasa mortii", "m-a luat", irish, fericire

Despre fericire

      Unde sunt? Ce e cu mirosu asta? E intuneric bezna si sunt cumva prins intre doua scaune. Lumina intra printr-o spartura din acoperis. Nu e acoperis. Sunt intr-un avion..sau ce a mai ramas dintr-un avion. Incep sa imi amintesc. Turbulentele, apoi zgomotul infernal, tipetele, apoi liniste totala. In stanga mea un cadavru plin de sange si cu hainele jerpelite. Eu sunt bine, daca nu punem la socoteala cele cateva julituri. Ma ridic si ies din conserva asta de otel. E cald rau, si e doar nisip, nisip cat vezi cu ochii. Mergeam spre Australia, in ce cacat de desert sunt? Calm,pune-ti ordine in ganduri. Respira adanc si lent de 10 ori apoi rapid si des de 10 ori. Esti calm. Ce ne facem? Ce ma fac? Sunt singur, si nu stiu unde sunt. Ma uit in jur. In dreapta mea se vad la mare distanta niste munti. Imi e imposibil sa apreciez cat de departe ma aflu de ei. Cacat ,nu o sa mor aici. Sigur in muntii aia o sa gasesc hrana si apa, si poate o asezarea omeneasca. Ma pregatesc de drum. Imi fac un turban ca si beduinii. Gasesc apa si hrana in avion, dar nu o pot lua cu mine, m-ar incetinii prea tare, asa ca un flacon de 2 litrii si 2 conserve ar trebui sa fie indeajuns. Plec. Soarele e fix deasupra mea deci e ora 12. E groaznic de cald. Din cand in cand ma mai intorc si vad cum ma indepartez din ce in ce mai mult de avion, pana cand ajung sa nu-l mai vad. Acum ma uit doar la munti, merg si merg si merg dar curand raman fara apa. Transpir extrem de mult si imi e prea sete. Muntii par la fel de departe, nu voi ajunge niciodata.Decid sa ma intorc la avion. Ma intorc si merg. Imi e sete. Avionul nu se vede. Deja merg de mult timp si ar fi trebuit sa ajung la avion dar nu e nicaieri. Imi e prea cald, ma asez putin. E seara. E frig. Cum naiba poate fi asa de cald ziua si asa de frig noaptea? Merg pentru a ma incalzi dar imi dau seama repede ca nu stiu in ce directie sa o iau. Ma asez. E frig, iar eu mi-am aruncat hainele pentru ca imi era prea cald. Regret ca am plecat de la adapostul fuzelajului. Regret ca mi-am aruncat hainele. Apoi deodata imi e cald.

         

         ***

           -Baza,aici elicopterul 1, am gasit epava avionului prabusit. Interventia a fost prompta, am reusit in 4 ore sa ajungem la avion datorita sistemului gps integrat in acesta. Trimitem coordonatele prin satelit si un echipaj jos sa caute supravietuitori.

         ***

            -Buna ziua domnule,avem o problema.

            -Ce problema?

            -Pe lista de zbor sunt 180 de persoane iar in avion am gasit doar 179.

            -Sunteti siguri?

            -Da

            -Atunci porniti cautariile.

         ***

            -Baza, aici elicopterul 1, am gasit cred persoana 180. Din pacate este prea tarziu. Trebuia sa stea la avion.

          

            Asa sunt oamenii. Fugim sa cautam fericirea, iar fericirea fuge sa ne gaseasca. Nu o vom intalnii niciodata pentru ca in epoca vitezei am evoluat atat de mult incat am ajuns sa alergam mai repede decat aceasta. Nu apreciem ce avem, mereu vrem mai mult, iar atunci cand pierdem ceea ce am avut, il vrem din nou, iar de data asta nu il mai putem obtine. Opriti-va din alergat. Odihniti-va putin. Dati-va seama de ce aveti. Cei tineri vor bani, batranii cu bani vor tinerete, cei ce se iubesc vor bani, iar cei cu bani vor iubire. Fericirea nu e o cursa cum am fost mintiti sa credem."The pursuit of happiness" nu exista.Nu exista pentru ca fericirea e deja in noi. 

Scrisoare de la 7 ani

     Azi m-am trezit la ora 7 iar dupa micul dejun am asteptat nerabdator sa inceapa dragon-ball-z pe tvr1. Songoku e idolul meu,iar dupa ce desenele s-au terminat repet 5 minute in camera "valul testoasei", o miscare pe care o face el. Nici azi, nici ultimele 100 de dati nu mi-a iesit..si nici parul nu mi s-a facut galben oricat de mult m-as incorda..dar mai incerc si maine.

     E deja 9 asa ca ma imbrac repede si ies afara sa ii chem la joaca pe prietenii mei.Adi e primul, asa ca la fel ca in fiecare dimineata din vacanta asta ma duc la el la poarta si strig. Strig chiar daca are sonerie, asa m-am obisnuit. Ma asez pe banca din fata portii lui si astept...Intr-un final Adi iese si ne indreptam sa il chemam pe Gabi. Dupa un timp suntem toti adunati si ne continuam lucrarea. De cateva zile lucram la o casa in copac in corcodusul lui Gabi .Mie nu prea imi plac corcodusele, mi-a spus mama sa nu mananc ca ma imbolnavesc de la ele, dar din ce spun ceilalti copacul asta face cele mai bune corcoduse din cartier. Fiecare are camera lui, camera..vorba vine. Mai degraba, fiecare are ramura lui. Azi e o zi importanta, azi punem acoperisul. Ploaia mereu a fost cel mai mare dusman al nostru, de fiecare data cand incepea eram nevoiti sa plecam in casa si sa asteptam sa se termine, dar daca ne iasa acoperisul, lupta cu ploaia va fi castigata. Gabi aduce scanduri, eu aduc niste cuie si ne punem la treaba. In loc de ciocan, folosim o piatra putin mai mare, si incetul cu incetul acoperisul prinde contur. E ora 12 si trebuie sa luam pranzul. Fugim pana in casa. Fugim la propriu, ca sa ne intoarcem cat mai repede la casa noastra din copac. In 15 minute suntem gata toti si suntem pe cale sa ne continuam proiectul cand apare Robi cu o minge de fotbal. Facem 2 porti din pietre si incepem sa jucam pe strada. E enervant cand mai trece cate o masina si suntem nevoiti sa ne oprim, e enervant cand mai suteaza unul dintre noi si mingea se blocheaza sub o masina parcata si ne chinuim 10 minute pana sa scoatem mingea , iar cel mai enervant e cand mai suteaza unul sau altul peste gardul veciniilor. Scorul e 20-2 pentru echipa adversa dar decidem de comun acord, ca cine marcheaza urmatorul gol castiga. Asa e tot timpul, si mereu echipa condusa reuseste sa dea gol si castiga. Ciudat.

      E tarziu deja, e ora 7 asa ca mergem toti spre casa, unde urmeaza sa ne jucam bomberman sau daca suntem norocosi nfs 2. Pe la 9 ne culcam, rupti de oboseala, julti in coate si in genunchi, arsi de soare, fericiti.

Ce e iubirea?

 
     Iubirea? Iubirea este un circ. Nu ma refer ca iubirea este haos, si nici ca presupune  miscari complexe, ce doar o  anumita elita le poate executa.Si atunci?Ce circ, poate te intrebi? Mi-e greu sa explic altfel asa ca o sa incerc sa inventez o poveste.
      De mic mi-a placut sportul, alergam mai mult decat mergeam, si cand alegeam sa merg, o faceam mai mult in maini decat pe picioare. De dimineata pana seara eram afara, in copaci, in parc, catarandu-ma pe orice imi puneam ochii. La 13 ani am fugit de acasa, dupa o cearta cu tatal meu si intamplarea a facut ca, circul sa fie in oras, asa ca m-au luat cu ei. Imi traiam visul, mereu mi-au placut animalele si acum imi petreceam toata ziua alaturi de ele, mereu mi-a placut sportul si acum aveam un prilej prin care puteam sa imi castig traiul din ceea ce faceam, si mereu mi-a placut sa ma prostesc. Asa ca teoretic viata mea ar fi trebuit sa fie perfecta. Fara parinti, fara scoala, fara griji... dar nu era asa. Patronul circului a venit intr-o zi la mine si mi-a spus ca are nevoie de un om care sa mearga pe franghie, la 20 de metri inaltime, si ca daca nu invat intr-o saptamana ma va da afara. M-am pus sa exersez, pe franghii asezate la 1 metru de sol, dar nu reuseam sa fac mai mult de 2 pasi fara sa pic. Nu imi era frica de inaltimi dar pur si simplu nu puteam sa imi tin echilibrul pe o franghie atat de subtire. Eram la pamant, credeam ca e ceva cu mine. Eram convins ca voi fi dat afara. Pana intr-o zi cand un circar mai in varsta a venit si s-a uitat la mine in timp ce ma chinuiam sa merg pe franghie. La un moment dat amuzat de cazaturiile mele a venit si mi-a spus:
-Nu o sa reusesti niciodata sa faci mai mult de 2 pasi.
Eu m-am deprimat, banuiam ca nu am talent ,si acum aveam si dovada.
-Nu ma intelege gresit,spuse el.Nu ai cum sa faci mai mult de 2 pasi, pentru ca ai uitat esentialul, nu ai bara de echilibru.
Nu stiam la ce se refera,si in timp ce incercam eu sa imi dau seama ce poate fi o bara de echilibru, circarul scoate din depozit o bara de vreo 4 metri lungime si mi-o arunca la picioare.
-Incearca acum sa mergi pe franghie, cu bara in mana.
Ma urc pe franghie,punand la indoiala eficienta metodei si incep sa merg. Dupa 2 pasi, eram la fel de echilibrat ca si pe pamant solid, 3 pasi, apoi 4 si fara sa imi dau seama am parcurs toata distanta franghiei.
Nu imi venea sa cred, ce diferenta mare era intre mersul fara bara si mersu cu bara.
Apoi, circarul vine la mine, bucuros ca mi-a putut fi de folos si imi zice:
-Si cand o sa fii acolo sus, la 20 de metri, sa nu iti fie frica.Daca pici nu patesti nimica, este o plasa la 5 metri de sol care te va prinde si te va impiedica sa iti imprastii creierii de podea.
Astea fiind spuse,prinsesem o alta siguranta in mine, ne mai avand teama ca as putea sa mor daca alunec.
Acum am ajuns atat de bun incat merg cu bicicleta pe franghie, dar desigur bara inca sta bine stransa in mainiile mele.

      Franghia e viata. Iar la un moment dat in viata simti ca nu mai esti in control. Simti ca nu mai esti bun de nimic si ai o parere proasta despre tine. Circul e iubirea. Iar cel pe care il iubesti e bara aia lunga de 4 metri. Ea iti ofera echilibru si pace interioara, te ajuta sa iti continui drumul, si in timp devine practic o prelungire a ta, ceva de care nu te poti lipsii, o parte din tine. Cel pe care il iubesti e totodata si plasa de siguranta. Sti ca orice s-ar intampla, oricat de proasta ar fi ziua ta, oricat ai fi de ghinionist tu tot o ai alaturi pe persoana pe care o iubesti, astfel, orice necaz pare mai mic. Persoana aia care de fiecare data cand pici, e acolo sa te opreasca sa nu dai cu capul de podea, persoana aia care te ajuta sa te ridici, persoana aia care te face sa te simti mai sigur pe tine de cand o cunosti, te face sa ai o imagine mai buna despre tine, te face mai fericit.

La saorma

Buna ziua,meniu saorma mare va rog

-Suc? ma intreaba casieru ,un arab care seamana leit cu al pacino in tinerete.

-pepsi,si in timp ce scoate pepsiu din frigider si mi-l pune pe pult,realizez ca mai degraba as bea un pepsi twist,asa ca ii zic:

-da-mi mai bine un twist te rog.

-ba da mai pretentios esti,hotaraste-te o data ,imi raspunde el ,cu o aroganta,de parca ar fi singurul din lume care ar putea sa ia comanda la o saormerie.

Imi da sucul si bonul si ma asez la masa asteptand sa anunte la microfon ,cand e gata saorma mea.

Numarul 42,se aude in difuzor,si stomacul deja se pregateste pentru infuzia de calorii ce il asteapta.

Merg la pult,dau bonul,primesc pe o cutie de carton,saorma intr-un staniol,cartofii cu niste sos de maioneza si..doua servetele.Ma asez la masa si ma pun sa mananc.Mancatul unei saorme e un ritual.

In primul rand trebuie sa deschizi sticla de suc si sa o lasi desfacuta pe masa,apoi scoti servetelele de sub saorma.Abea apoi te apuci si mananci cartofii.Dupa ce raman cam o treime din cantitatea de cartofi initiala,apuci saorma cu o mana si in cealalta mana iti plasezi unul dintre servetele.Mananci putin,te stergi,mananci te stergi,mai intorci putin servetelul ca deja e ud de la atata maioneza care ti se tot prelinge pe bot.Apoi ti se face sete,dar fiindca sucul e deja deschis,tu poti lasa doar servetelele din mana,continuand sa tii saorma cu cealalta mana,asigurandu-ne astfel ca nu pica nimic din ea .In momentul asta,te gandesti,uite ba ce destept am fost ca am deschis sucul inainte..Apoi continui ritualul.Te mai uiti putin pe pereti si te gandesti ca tipul care a decorat saormeria asta ,e probabil designerul interior al casei regale spaniole.Picturi cu rapirea din serai,pete de ulei, un "Te iubesc Maria" scris cu pixul intr-un colt de perete,deasupra caruia cade putin din tencuiala,o teava mare gri,probabil componenta a sistemului de aerisire si altele.Sfat bun,du-te la baie inainte sa mergi la saorma.Sau in cel mai rau caz,dupa ce ai mancat,pentru ca risti sa iti tai pofta de mancare daca intrii inainte.
Dar sincer,tot aici vei veni si data viitoare.Si asta spune multe.Adica in ciuda dezastrului sanitar care e saormeria asta,tu tot aici vi sa mananci.Atat de buna e saorma asta.Oricat de sofisticat ai fi,nu ai mancat nimic mai bun in toata viata ta.