Aventuriile lui Cătălin Botezatu

 1.COȘMARUL

      Cătălin se trezi imobilizat pe un scaun vechi de lemn. Legat la mâini și la picioare el analiză imprejurimiile pentru a-și da seama unde se află. Ochii îi se ajustară rapid cu întunecimea subsolului și după aranjamentul teviilor de scurgere își dădu rapid seama că se află în subsolul SRI. Probabil a fost demascat.

      Timp de atâția ani masca care și-a creat-o a reușit fără greș să îi ascundă adevărata identitate. Spion Kgb. Alegând să se dea drept o personalitate publică, avea acces la societatea înaltă de unde putea sustrage informații prețioase despre latifundiarii țării, informații care mai apoi urmau a fi folosite împotriva acestora.
 O ușă se deschide și un agent chel îmbrăcat la costum se îndreaptă și se oprește în fața lui Cătălin. Recunoaște Cataline! spuse el înainte de a-i aplica o directă în maxilar. Cătălin nu clinti, nu era prima sa tortură. Își aminti cum în koreea de sud suportase săptămâni întregi de bătăi și dușuri reci până să fie eliberat, și asta fusese o nimica toată dacă o compară cu experiența din mexic..dar să nu intrăm în detalii.
 
      După a 5-a lovitură cu pumnul în față, Cătălin se uită la agent și cu o expresie mirată îi spuse...du-te dracu nemernicule. Lui Cătălin nu îi era frică de durere sau de moarte. Era antrenat de la o vârstă fragedă să nu aibă sentimente, să își ducă mereu scopul la îndeplinire.
 Agentul în acel moment se uită la Cătălin și îi spuse...cedează sau vei regretă, noi nu suntem că amatorii din mexic. Când vrem ceva, obținem...Cătălin scuipă pe pantofii agentului.

      Aduceți-l! Strigă agentul către o ușă din depărtare.
 Ușă se deschise și un tânăr îmbrăcat doar în chiloți marca cătălin botezatu coborî în subsol. Apropiindu-se Cătălin observă o servietă mare ținută de noul intrat. E ultima ta șansa Cătă, vorbește sau vei suferi... Câtă nu avu nici o reacție.
 Da-i bătaie, spuse agentul.

      Tânărul intrat deschise servietă și scoase din această o cămașa burberry albă și un costum Armani gri ,impecabil. Le îmbrăcase rapid, apoi scoase o curea maro de piele pe care și-o închise la brâu. Cătălin aștepta tortură...și această venii în scurt timp. Tânărul dând dovadă de o lipsă totală de scrupule scosese din servietă o pereche de ciorapi albi, pe care și luă rapid urmați de o pereche de pantofi negri de piele. PANTOFI NEGRI, la curea maro, și cu ciorapi albi!
 Cătălin transpiră, cine i-a dat în vileag slăbiciunea? La fel cum e kriptonită pentru superman Cătă nu putea suportă lipsa de stil. Picaturiile de transpirație începură să fie din ce în ce mai dese. UITĂ-TE LA EL CATALINE! țipă agentul.
 În acel moment tânărul cu servietă își apropie marginiile sacoului și începu să se închidă la nasturi. Mai întâi cel de sus, apoi cel din mijloc...și într-un final CEL DE JOS. Nu lăsase nasturele de jos deschis.
 GATA RECUNOSC! strigă Cătălin cu lacrimi in ochi.

     Din fericire totul era doar un vis. Cătălin se ridica, se duse la oglindă și se uită 5 minute la față sa. Frumusețea lui mereu reușea să îl calmeze.

A murit Paul Walker..

     A murit Paul Walker, ăla ce a jucat in "fast and furious"…

     Mie personal mi se falfaie, nu scriu postu ăsta să imi declar sentimentele profunde și lacrimogene, ci îl scriu pentru a încerca să vă explic voua de ce simțiți ce simțiți. De ce plangeți si vă întristați ca niște preșcolare pentru moartea unui necunoscut.

     Din anii 50 de cand televizorul a devenit un obiect de uz casnic, lumea a făcut pentru prima oară cunostiinta cu termenul de celebritate. Captivați de acest nou concept, am ajuns in zilele noastre, în secolul informatiei si al cunoasterii, sa stim tot ce fac starurile. Unde mănancă, cu cine se mai freaca si alte căcaturi total inutile.

     Asta ne-a dat noua iluzia de apropiere cu persoana respectiva. Stiind tot ce face, am ajuns sa ne atașăm cumva inconstient de aceea persoana... pentru ca tu ca individ simplu stii detalile inutile doar din viata prietenilor si a membrilor familiei, asa ca inconstient, stiind si despre necunoscutii ăstia tot, creierul tau idiot îi încadreaza în categoria familie-prieteni…concept denumit si "interactiune parasociala"(am cautat pe google)

     Acum ca v-ati dat seama de ce sunteti tristi ca a murit Paul Walker, să vă explic si de ce imi umpleți news-feedul cu știrea vieții. Totul tine de selectia-naturala. Pe scurt in 1964 George R. Price demonstreaza matematic ca mila si bunătatea sunt trăsături de dorit pentru urmasi, la fel cum e înaltimea, musculatura etc. Oamenii sunt atrași fizic de cei care le ofera urmasi de calitatea cea mai buna, si deoarece mila si bunatatea sunt trasaturi la fel de valoroase ca înaltimea si forța, oamenii le cauta in partenerii lor. Pentru ca pe facebook toata lumea incearca sa impresioneze pe toata lumea, voi postati căcaturi ca sa le aratati celorlalti ca sunteti buni si sensibili. Personal nu vad nici o diferenta intre a-ți posta poze fara sutien si a posta statusuri sensibile, ambele actiuni au acelasi scop, impresionarea pentru reproducere.

Am dat-o cam mult in tralala, sa revenim la răposatul.

    Pe langa că e absurd sa iti para rau ca a murit un necunoscut, mai e si aiurea sa il consideri cine stie ce erou. Nu e ca si cum ar fi murit salvand o familie de viezuri dintr-un bloc in flacari…a murit deoarce prietenu-su conducea ca un handicapat, nu ca el ar fi fost vreun fel de "captain slow".  Asa arata masina dupa ce a fost stins incendiul…nu stiu, eu cred ca avea mai mult de 50 km/h