Azi am găsit un caiet din clasa a 3-a. Răsfoindu-l am descoperit prima
compunere scrisă de mine vreodată. Așadar, fără corecturi, fără adăugiri, exact
cum am scris-o acum 10 ani.
Eu cu Gratian și Andrei suntem pe o navă
de croazieră, când a apărut o ceață densă ce-o puteai tăia cu cuțitul. Imediat
a apărut furtună. Valurile de zece metri ne duceau în larg și nu puteam sări
în apa pentru că era plină de rechini. Dintr-o data cerul s-a întunecat și nava
s-a rupt în două.
Eram toți în comă. După ce ne-am trezit,
mi-am adus aminte că eram profesor de știință, Gratian astronaut și Andrei
bucătar la un restaurant. Eram pe o insulă. Pe hartă nu arată nimic.
Trebuia să găsim adăpost pe timp de
noapte. Eu cu Gratian am construit o casă din palmieri. Am făcut acoperișul din
frunze de palmieri și am izolat găurile cu nisip amestecat cu apă.
Eu fiind profesor de știință am
construit un televizor la care am folosit: cablul l-am înlocuit cu tulpina
floriilor, l-am conectat la radiou pentru energie electrică și antena de la
radio pentru conectarea la satelit. Am făcut foc din două lemne frecate. Dimineața când ne-am sculat ne era sete.
Eu am luat o folie neagră și-am pus apa
pe ea. După jumătate de oră soarele a dizolvat sarea și a făcut apă dulce. Dar
ne era și foame. Am făcut o suliță cu care am vânat pești, am prins vreo zece.
Andrei a mâncat opt, eu unu și Gratian unu. Aveam nevoie de un gps. Prima mea
încercare să-l construiesc a fost cu aceste lucruri: Radioul, am folosit niște componetente, dar
nu am reușit niciodată. Nici să construim o navă cu care să ne întoarcem în
România, țara noastră nu am reușit.
Am construit aparatele de avertizare
pentru a ne lua de acolo dar chiar atunci, o caracatiță uriașă a venit și ne-a
mâncat aparatele. N-aveam nici o șansă fără arme și atunci mi-am adus aminte de
suliță. Am fugit repede să iau sulița dar caracatița mă ajungea din urmă. În cele din urmă am
ajuns să iau sulița și am aruncat cât am putut de tare dar nu avea nici un
efect. Acum singura noastră șansă era să fugim până caracatița făcea stop
cardiac. Și am fugit câteva ore dar nu mai puteam fugi. Andrei a leșinat de la
atâta fugă și nici noi nu mai aveam mult de așteptat până să leșinam. Dar
caracatița nu avea nimic. Eu eram gata să leșin când am sărit în spatele ei și
i-am rupt gâtul. Aveam acum ce mânca dar trebuia să l trezim pe Andrei.
A 4-a zi ne-am trezit într un ceaun negru
și mare. Gratian credea că sunt extratereștrii și a spus:
-Ia gu ti hău fay! Dar ei nu înțelegeau.
Gratian din nou:
-Ia gu ti hău fay! Dar ei nu pricepeau nimic.
Apoi vine șeful tribului și spune:
Cumba cumba cumba.
Acum noi nu priceam. Dar într-un târziu
am înțeles că o să ne mănânce. Cu toți ne gândeam cum să scăpam. Andrei a venit
cu ideea să țipăm. A fost bună idea și am pus-o în practică dar nu avea cine să
țipe. Ne certăm noi când deodată Andrei țipă. Toți canibali au fugit și s-au
speriat de sunet. Am scapat dar nu stiam drumul
Pana la urma
l-am gasit si a trecut un avion care ne-a dus acasa
Aceasta
intamplare nu o voi uita niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu