Ce e iubirea?

 
     Iubirea? Iubirea este un circ. Nu ma refer ca iubirea este haos, si nici ca presupune  miscari complexe, ce doar o  anumita elita le poate executa.Si atunci?Ce circ, poate te intrebi? Mi-e greu sa explic altfel asa ca o sa incerc sa inventez o poveste.
      De mic mi-a placut sportul, alergam mai mult decat mergeam, si cand alegeam sa merg, o faceam mai mult in maini decat pe picioare. De dimineata pana seara eram afara, in copaci, in parc, catarandu-ma pe orice imi puneam ochii. La 13 ani am fugit de acasa, dupa o cearta cu tatal meu si intamplarea a facut ca, circul sa fie in oras, asa ca m-au luat cu ei. Imi traiam visul, mereu mi-au placut animalele si acum imi petreceam toata ziua alaturi de ele, mereu mi-a placut sportul si acum aveam un prilej prin care puteam sa imi castig traiul din ceea ce faceam, si mereu mi-a placut sa ma prostesc. Asa ca teoretic viata mea ar fi trebuit sa fie perfecta. Fara parinti, fara scoala, fara griji... dar nu era asa. Patronul circului a venit intr-o zi la mine si mi-a spus ca are nevoie de un om care sa mearga pe franghie, la 20 de metri inaltime, si ca daca nu invat intr-o saptamana ma va da afara. M-am pus sa exersez, pe franghii asezate la 1 metru de sol, dar nu reuseam sa fac mai mult de 2 pasi fara sa pic. Nu imi era frica de inaltimi dar pur si simplu nu puteam sa imi tin echilibrul pe o franghie atat de subtire. Eram la pamant, credeam ca e ceva cu mine. Eram convins ca voi fi dat afara. Pana intr-o zi cand un circar mai in varsta a venit si s-a uitat la mine in timp ce ma chinuiam sa merg pe franghie. La un moment dat amuzat de cazaturiile mele a venit si mi-a spus:
-Nu o sa reusesti niciodata sa faci mai mult de 2 pasi.
Eu m-am deprimat, banuiam ca nu am talent ,si acum aveam si dovada.
-Nu ma intelege gresit,spuse el.Nu ai cum sa faci mai mult de 2 pasi, pentru ca ai uitat esentialul, nu ai bara de echilibru.
Nu stiam la ce se refera,si in timp ce incercam eu sa imi dau seama ce poate fi o bara de echilibru, circarul scoate din depozit o bara de vreo 4 metri lungime si mi-o arunca la picioare.
-Incearca acum sa mergi pe franghie, cu bara in mana.
Ma urc pe franghie,punand la indoiala eficienta metodei si incep sa merg. Dupa 2 pasi, eram la fel de echilibrat ca si pe pamant solid, 3 pasi, apoi 4 si fara sa imi dau seama am parcurs toata distanta franghiei.
Nu imi venea sa cred, ce diferenta mare era intre mersul fara bara si mersu cu bara.
Apoi, circarul vine la mine, bucuros ca mi-a putut fi de folos si imi zice:
-Si cand o sa fii acolo sus, la 20 de metri, sa nu iti fie frica.Daca pici nu patesti nimica, este o plasa la 5 metri de sol care te va prinde si te va impiedica sa iti imprastii creierii de podea.
Astea fiind spuse,prinsesem o alta siguranta in mine, ne mai avand teama ca as putea sa mor daca alunec.
Acum am ajuns atat de bun incat merg cu bicicleta pe franghie, dar desigur bara inca sta bine stransa in mainiile mele.

      Franghia e viata. Iar la un moment dat in viata simti ca nu mai esti in control. Simti ca nu mai esti bun de nimic si ai o parere proasta despre tine. Circul e iubirea. Iar cel pe care il iubesti e bara aia lunga de 4 metri. Ea iti ofera echilibru si pace interioara, te ajuta sa iti continui drumul, si in timp devine practic o prelungire a ta, ceva de care nu te poti lipsii, o parte din tine. Cel pe care il iubesti e totodata si plasa de siguranta. Sti ca orice s-ar intampla, oricat de proasta ar fi ziua ta, oricat ai fi de ghinionist tu tot o ai alaturi pe persoana pe care o iubesti, astfel, orice necaz pare mai mic. Persoana aia care de fiecare data cand pici, e acolo sa te opreasca sa nu dai cu capul de podea, persoana aia care te ajuta sa te ridici, persoana aia care te face sa te simti mai sigur pe tine de cand o cunosti, te face sa ai o imagine mai buna despre tine, te face mai fericit.