Camera mea era vopsita in negru.Aerul era imbacsit de fum de
tigari si mirosea a vechi. Pozele cu amintiri neplacute umpleau peretii, poze in care eram suparat, in care eram nervos sau dezamagit, stateau toate la loc de cinste. Candelabrul deasupra
camerei nu mergea, iar un paianjen isi tesuse panza in jurul acestuia.
Apoi ai
aparut tu. Mai intai ai tras jaluzelele, iar pentru prima oara de cand am
camera asta, am fost inundat de lumina. Am vazut soarele pentru prima oara,
razele lui incalzindu-mi fata. Auzisem
ca exista dar nu ii simtisem pana acum caldura. Apoi ai deschis geamul. Aerul a
inceput sa se curate iar in scurt timp camera s-a umplut de aer curat, proaspat.
O tenta usoara de parfum se mai invartea lin, dansand prin camera.Parfumul tau.
Apoi ai vopsit peretii. Rosii,galbeni,verzi, toate culoriile, culori vii in
general, culori puternice iar rosul era predominant. Apoi ai aruncat toate
pozele si ai pus altele in schimb. Poze cu noi, poze cu tine, si de atunci in fiecare zi pui o poza noua. Paianjenul de pe
candelabru ti-a fost frica sa il omori asa ca a trebuit sa fac eu asta, dar
panza ai curat-o tu. Intr-un timp atat de scurt camera era de nerecunoscut. Din urata si neprimitoare a devenit deschisa si confortabila.
Sufletul e un lucru abstract, iar singura modalitate prin
care il pot descrie e sa il asemuiesc unui lucru palpabil,fizic.Cum ar fi o
camera.Camera mea, sufletul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu