Despre sageti

       Tobele de razboi rasuna pe campia inverzita. Norii grii se astern deasupra noastra iar cioriile se pregatesc de festinul ce va urma. Sunt infanterist in divizia a 2 a din avangarda. Nu imi e frica de moarte.

       Alergam furibund spre tabara adversa, 100 de metrii ne despart de ei, iar ei alearga spre noi tipand infricosator. Adrenalina imi pulseaza in sange si uit de armura grea de otel ce o port. Deodata cerul se intuneca, au lansat sagetiile. Prima sageata aterizeaza la un metru de mine, a 2 a mai departe, doi tipi din spatele meu nu au noroc si sunt ucisi pe loc.  5 sageti pica consecutive in fata mea. Am mai ramas jumate din avangarda, alergam. Al 2-lea rand de sageti porneste spre noi.  Sunt lovit dar armura grea ma apara de moarte si scap cu o singura zgarietura pe aparatoarea de umar. A 2-a sageata imi loveste tibia, dar din nou este deflectata de otelul gros care imi apara piciorul. O sageata reuseste sa imi patrunda prin aparatoarea mai subtire ce imi apara stomacul. Alerg in continuare. Inca una ma loveste tot acolo iar eu reusesc sa le scot pe amandoua, nu au intrat prea adanc, daca am noroc voi supravietui. Acum trag cu sageti de tip randunica , care atunci cand patrund nu le mai poti scoate. Una ma loveste in incheietura armurii, intre mana si piept si ma prabusesc la pamant.  Incerc sa o scot dar nu pot. Ma doare si vad cum sangele incepe sa se prelinga pe aparatoarea pieptului. Respir mai greu.

         Sagetiile sunt oamenii pe care ii vom intalnim in decursul vietii. Majoritatea vor trece pe langa noi fara sa ne afecteze in vreun fel: straini. Putini vor reusii sa ne ”zgarie” si sa aiba o influenta mica: cunostiinte .De unii ne vom atasa pentru scurt timp: colegi, relatii scurte. Iar unul sau doi vor fi de tip randunica si vor reusii sa intre cu adevarat in sufletul nostru. Ne vom atasa de ei atat de mult incat nu vom putea sa ii scoatem din viata noastra fara sa suferim :prieteni, iubite,parinti.