E foarte greu sa tii o relatie la distanta, toti spun asta, si din experienta mea pot afirma cu sinceritate ca nu stiu pe nimeni care sa fi reusit sa faca chestia asta sa functioneze. Ochii care nu se vad se uita...
La inceput lucrurile
erau relativ simple. Plecasesi de putin
timp si inca nu asimilasem pe deplin faptul ca nu te voi mai vedea zilnic. Apoi
lucrurile au inceput sa coboare pe o panta exponentiala si pe zi ce trece imi e din ce in ce mai dor de tine. Tu erai
persoana careia ii ziceam tot, imi dadeai sfaturi si faceai misto de mine cand
eram idiot…acum de unde sa mai stiu cand sunt penibil? Cu fiecare intamplare
mai importanta din viata mea mi se face mai dor de tine. Cand luam o nota la scoala, tu stiai. Cand imi luam o haina, tu veneai cu mine sa o probez. Tu erai prima persoana
care afla orice, iar acum aflii abia dupa 2-3 saptamani. Se intampla atat de multe in
jurul meu si imi lipsesc cafelele in care ne plictiseam pentru ca nu mai aveam
ce povestii. Efectiv stiam tot ce era nou despre celalalt si ajungeam sa vorbim
despre tampenii maxime.
Dar sunt convins ca noi
suntem diferiti, la noi o sa mearga relatia. Noi nu suntem ca ceilalti, pentru ca
ce avem noi e cu mult mai presus decat relatiile puerile si de cacat ale lor.
Legatura care s-a format intre noi nu poate fi rupta de logistica. Ce avem noi
e rar. Pe langa ca ne iubim, mai suntem si mai
mult decat prieteni. Suntem frati. Seba
si Liviu, imi e dor de voi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu