Stau la cafea, am pauza 2 ore și filozofez despre psihologia umana. Ce e un om bun și ce e un om rau?
Ce e un om curajos și ce e un om las?
Oricine îți va spune ca un om bun e unul ce va pune corectitudinea și onoarea mai presus de binele propriu. Pornind de la premiza asta putem deduce ușor ca un om rau e cel ce își urmărește interesele în dauna intereselor celorlalți.
Totul e clar pana acum, însă dacă ne punem sa analizam omul din punct de vedere psihologic lucrurile se complica.
Sa dam un exemplu :
Un bărbat este într-o relație serioasa și o tipa bună de tot ii propune sa se culce cu ea. El refuza. Conform concepției generale el este un om bun, a făcut ce e corect. El de asemenea se considera bun și un om de onoare Însă lucrurile nu stau asa, acel bărbat refuza sa își însele prietena nu din onoare, ci pentru ca inconștient, încearcă sa se convingă pe sine ca mai exista bărbați ca el, și dacă reușește asta atunci, crede el, dacă prietena lui încearcă sa îl însele poate va fi refuzata de un tip asa ca el. Asta îl face sa se simtă bine și în siguranță. Acționează nu din onoare ci din interes propriu, acela de a se face pe sine sa se simtă bine
La fel sta treaba și când vine vorba de curaj. Un tip ce intra într-o casa în flăcări pentru a-i salva pe alți este considerat curajos însă el nu o face pentru ca asa e corect, ci pentru ca inconștient încearcă sa se asigure ca dacă ar fi el într-o casa în flăcări ar veni un tip ca el sa îl salveze. Iar asta aduce a frica.. Adica sa fii atât de consumat de ideea de moarte încât sa simți nevoia constanta sa te convingi ca nu o sa mori pentru a putea fi fericit denota anxietate acuta.
Astfel ce e bunătatea și curajul când după definițiile actuale omul bun e totodata rau și omul curajos e în același timp laș?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu